| 1.
|
DENOT'A, pers. 3 den'otă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi ( 2), a vădi, a indica. 2. A exprima un anumit sens. - Din fr. d'enoter, lat. denotare. Sursă
: DEX'98
( 59858)
- claudia |
| |
| 2.
|
DENOT'A vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului lui.)
Sursă
: Sinonime
(180871)
- siveco |
| |
| 3.
|
denot'a vb., ind. prez. 3 sg. si pl. den'otă; conj. prez. 3 sg. si pl. den'ote
Sursă
: DOR
(239047)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DENOT'A pers. 3 den'otă tranz. 1) A arăta printr-o trăsătură caracteristică. 2) A exprima un sens, o semnificaţie. /<fr. d'enoter, lat. denotare
Sursă
: NODEX
(331277)
- siveco |
| |
|
|